Învățăturile Părintelui Arsenie Boca – Puterea lui Dumnezeu te salvează de la depresie și îți scoate obsesiile din minte

Iata ce trebuie sa faci:

Dumnezeu e pretutindeni doar ca trebuie rugat. Uneori chiar o rugaciune scurta facuta insa din tot sufletul si cu toata inima te ajuta daca o zici cu putere.

Chiar numai primele cuvinte din Tatal nostru, dar cu adevarat intelegand si crezand pe Dumnezeu ca Tata, te pot ajuta. Pute­rea lui Dumnezeu iti repara mintea si-ti scoate obsesiile din cap, te scapa din necaz, numai ca trebuie sa-L chemi, sa-L rogi.

Suntem mai rai decat fariseul

Sa ne gandim la vames si la fariseu. Intram usor in biserica, ne asezam usor la rugaciune si incepem sa-I cerem lui Dumnezeu: intrucat noi ne-am pus in fata Lui, sa raspunda, sa stea si El in fata noastra…

Ne plangem ca ne-am asezat la rugaciune si nu ne-a atins nici umilinta, nici luminarea – unde a fost Dumnezeu? Cum de-a indraznit sa nu vina atunci cand L-am chemat? Sau oare nu El a promis sa indeplineasca rugaciunile celor pacatosi? Eu L-am crezut, iar El nu a indeplinit nimic, ce fel de Dumnezeu este acesta? Oare nu asa vorbim? Poate nu intr-atat de obraznic, insa oare sentimentele noastre nu sunt aceleasi?

Suntem mai rai decat fariseul, intrucat fariseul era neingaduitor fata de sine; el facea dreptatea dupa cum o stia si dupa cum o vazuse. Iar noi? – nu facem dreptatea, traim nedemni chiar si fata de poruncile izbitoare, pe care le cunoastem pe dinafara, cele care alcatuiesc baza primitiva a vietii.

Intram in biserica, ne insemnam degajati cu semnul crucii, privim la dreapta, la stanga, fara a baga de seama macar ca suntem in casa lui Dumnezeu, ca aici este locul in care ingerii se infatiseaza lui Dumnezeu in cea mai prof unda pietate, tacere contemplativa, unde cu frica si cu cutremur privesc la prezenta Dumnezeiasca.

Noi „avem dreptul” la tot ceea ce ne ofera Biserica; avem „dreptul” sa primi iertarea pacatelor, pe care nu le mai indreptam; avem „dreptul” de a ne impartasi cu Sfintele Daruri doar pentru ca am aratat regretul nostru ca nu suntem desavarsiti. Ce rusine! Sa ne judece fariseul…Si adevarat este spus in Canonul lui Andrei Criteanul ca inaintea noastra vor intra in Imparatie nu doar vamesii si desfranatele, ci si fariseii ce se caiesc!

Cine dintre noi este catusi de putin asemanator vamesului ce nu indrazneste sa intre in biserica lui Dumnezeu, pentru ca acesta este un loc sfant si el nu are – cel putin dupa judecata constiintei sale – voie sa calce acolo? Ce constiinta sensibila! Cata onestitate interioara! Da, era vames, dar avea constiinta vie, si stia cine este Dumnezeu, cine este aproapele sau si cine este el insusi.

Extras din „Din invataturile Parintelui Arsenie Boca, Tinerii, Familia si copiii nascuti in lanturi”, Ed. Credinta Stramosesca, 2009, pag. 21

Antonie Bloom, Mitropolitul de Suroj, Despre Intalnirea cu Dumnezeu, Editura Catisma