Povestea emoționantă a unei femei din Madrid: „Locuiesc în Spania, dar sufletul meu a rămas acasă, în România…”

Vremurile nu mai sunt cum erau odata. Si nici femeile… Odata cu progresele inregistrate pe toate planurile, la nivel mondial, statutul femeii s-a schimbat. De la rolul de mama si sotie casnica a trecut incet, dar sigur, la cel de angajata sau antreprenoare. In lumea moderna femeia se implica in afaceri, politica, cercetare, iar lista poate continua la nesfarsit. Iata povestea unei romance din Spania, care a reusit sa creeze o comunitate de romani in Madrid.

Sunt femei care, dorind sa duca o viata mai buna, stabila din punct de vedere financiar, au ales sa plece din tara. Aceste femei au devenit exemple cu care ne putem mandri. Si-au demonstrat curajul si puterea asumandu-si responsabilitati greu de gestionat. Este si cazul Danielei Ramona Ene, o luptatoare innascuta, care se zbate zilnic pentru drepturile femeii. Si nu o face aici, pentru ca ar fi prea simplu, ci in Spania, tara care a adoptat-o de 17 ani. Acolo in Madrid, a pus bazele Asociatiei de Femei Raza de Soare, scrie avantaje.ro.

A pornit pe drumul strainatatii cu bagajul plin de sperante. Nu s-a dat batuta in vremuri grele, iar gandirea sa pozitiva a ajutat-o sa depaseasca orice obstacol. Desi a reusit sa ajunga acolo unde si-a dorit, o parte din sufletul sau a ramas acasa.

Daniela povesteste ca a plecat in Spania in urma cu 17 ani. Sotul sau se afla deja de un an acolo, iar dupa inca un an au luat si copiii cu ei. Nu le-a fost usor, insa astazi reuseste sa se descurce lucrand pe cont propriu ca maseur si terapeut Reiki. In plus, a fondat o asociatie pentru femei in Madrid prin intermediul careia promoveaza talentele romanesti peste hotare. Se implica activ in actiuni caritabile si are intotdeauna o vorba buna pentru persoanele aflate in dificultate. Ii este dor de casa si greu, ii lipsesc parintii, locurile copilariei sale. Ca orice roman autentic, Daniela Ramona Ene spune:

„Oricat de bine ar fi, sufletul ramane acasa. Desi stiu ca nu o sa ma mai intorc, tot sper ca pana in ultima clipa ma voi intoarce. Stiu ca a ma intoarce in Romania inseamna a o lua de la zero. Ma gandesc ca am muncit atatia ani aici sa imi fac un rost, sa imi ajut copiii, dar acum cand ei pleaca la casele lor, tot ce ramane este ce am in suflet.’

In asociatie se implica enorm, dedicand femeilor de acolo aproape tot timpul sau liber. Incurajeaza tinerele sa isi dezvolte talentele si sa le prezinte lumii, mandrindu-se cu faptul ca e romanca. Isi doreste ca romancele plecate din tara sa isi pastreze autenticitatea, iar in acest sens organizeaza periodic evenimente dedicate celor din Madrid, incercand sa le tina unite, in mijlocul comunitatii de romani. Le incurajeaza sa reuseasca, spunand: „Femeile au uitat sa fie eroine in propriile lor vieti.’

Daniela considera ca o femeie trebuie sa se respecte in primul rand pe ea, ca sa fie respectata de cei din jur. Dorinta ei este ca romancele sa invete sa se aprecieze pentru ceea ce sunt, amintindu-si in acelasi timp de unde au plecat si care le sunt radacinile.